Visand la stele din beciurile politiei


Cu aproape 2 luni in urma, intr-o comuna, doi tineri sunt surprinsi in flagrant de organele de cercetare penala incercand sa vanda o cantitate oarecare de cannabis. Denuntul venea chiar din partea cumparatorului care, fie indemnat de un real spirit civic fie din motive personale care priveau relatia dintre el si inculpati, a anuntat politia.

Pana aici nimic special, creand impresia unei situatii banale in care doi traficanti sunt demascati.  Si totusi situatia nu sta chiar asa, realitatea fiind si de aceasta data diferita de scenariile hollywoodiene.

Clientul pe care il asist a reusit sa dea viata proverbului „Omul potrivit la locul potrivit” in varianta negativa. Si spun asta pentru ca vorbim de un tanar de 23 de ani, dintr-o comuna oarecare, provenind dintr-o familie numeroasa care nu are o situatie financiara extraordinara. Si cu toate acestea, tanarul a incercat sa se descurce in mod legal, absolvind o scoala de arte si meserii si obtinand si o diploma care ii recunoaste calitatea de muncitor calificat. In baza acestor documente se duce la Oficiul Registrul Comertului si se inregistreaza ca si persoana fizica autorizata. Si asta la 23 de ani, varsta la care unii frecvenateaza cu brio cluburi de noapte, navigheaza mai mult decat ostentativ la bordul unor bolizi transformand parcarile discotecilor in adevarate showuri auto, cheltuind cu mult succes banii babacilor.

Ce s-a intamplat?

Nimic spectaculos. Unul dintre prietenii sai din copilarie, la fel de „implinit” financiar ca si el, si-a incercat norocul in strainatate. Acum se intorsese acasa si nu a stat pe ganduri cooptandu-mi clientul la o cafea si un suc, sa mai povesteasca din experientele fiecaruia.

Din tari straine, prietenul clientului meu achizitioneaza o punguta de cannabis, drog destul de banal in tara respectiva si il aduce – cu o inconstienta justificata numai de varsta frageda la care se afla – in propriul bagaj. Bineinteles ca nu este prins la vreo granita si iata-l in pitoreasca Romanie, mandru proprietar a cateva zeci de grame de cannabis. Discutiile dintre cei doi ajung si aici, ambii tineri neavand curiozitatea sau curajul sa incerce drogul, asa ca prietenul propune sa contacteze un alt amic de varsta lor pentru a-l vinde. Se dau telefoane, se stabileste intalnirea, dealul fiind ca si facut. Si, ca sa copieze intru totul serialele americane, cei trei isi dau intalnire intr-o baraca parasita din comuna.

De aici urmeaza flagrant si masura arestului preventiv, o masura normala pana la urma avand in vedere stadiul incipient al cercetarilor. Ceea ce urmeaza insa, depaseste capacitatea mea de intelegere fata de atitudinea autoritatilor. Pentru ca, dupa ce se iau declaratii, se fac analize de laborator, cei doi tineri se odihnesc in continuare in arestul inspectoratului. De ce oare?

Foarte simplu. Pentru ca indeplinesc conditiile minime teoretice pentru a se mentine aceasta masura. In nici o secunda procurorul si judecatorii nu au privit imaginea de ansamblu a evenimentelor. In nici o secunda acestia nu au analizat persoana ci faptele.

Am promovat o cerere de liberare sub control judiciar, incercand sa fac instanta de fond sa inteleaga ca tanarul asistat de mine nu are nicio legatura cu traficantii de droguri si ca fusese implicat in aceste evenimente atat fara a avea reprezentarea reala a infractiunii pe care o comitea cat si fara a avea nici o intentie sau posibilitate de a profita in vreun fel. Fara succes. Din pacate instanta ramane impasibila, iar procurorul imi analizeaza clientul de parca il aparam pe Don Corleone in persoana.

Surpriza vine chiar din comunitatea in care traieste tanarul, comunitate pe care autoritatile statului incearca sa o protejeze de pericolul social prezentat de cleintul meu prin cercetarea in stare de arest. Primesc de la mama acestuia mai multe caracterizari : de la primarul comunei care roaga insistent instanta sa il puna in libertate, de la seful de post care certifica statutul sau din punct de vedere legal in sensul ca nu este un element antisocial si de la preotul comunei care – in stilul caracteristic – propovaduieste iertarea si atrage atentia judecatorilor ca oricare dintre noi este supus greselii. Directoarea scolii din comuna nu ezita si isi spune si ea parerea de dascal, pozitiva ca si a celorlalti.

Ca si mine, si TU, cititorule, traiesti intr-o comunitate si esti constient de valoarea sociala a unei persoane si de felul in care este perceputa aceasta in mediul social restrans din care proveniti. Astfel ca ma intreb, oare sa fi gresit toti acesti oameni care reprezinta in fond liderii acelei comunitati, iar clientul meu sa nu fie altceva decat un traficant ordinar? Sincer sa fiu, ma indoiesc.

Insa in acest moment parerea mea conteaza mai putin pentru ca – deocamdata – tanarul viseaza la cerul instelat din beciul politiei. Sau poate maine, la recurs, cei trei judecatori vor aprecia inculpatul la adevarata sa valoare sociala si se vor pronunta in spiritul legii si nu in litera sa?  Vor ntelege acestia ca tinerii de fata analizati in mod concret numai fata de cele intamplate, sunt victimele unei conjuncturi la care a contribuit cu brio insasi legislatia europeana permisiva din alte state si expunerea de catre mass media la violenta? Vom vedea.

Dupa trei saptamani de detentie, am avut placuta surpriza ca judecatorii Curtii de Apel sa-i puna pe cei doi in libertate. Si am crednta ca nu au facut rau.

Anunțuri

~ de juleastefan pe Octombrie 19, 2010.

Un răspuns to “Visand la stele din beciurile politiei”

  1. Stefane, ai un talent deosebit la scris!Eu in schimb, nu, asa ca imi cer scuze pt mailul foarte sec care ca urma… Fiecare cu talentele lui!
    Referitor la dosarul tau, Se putea si mai rau. Trei saptamani de detentie in arest preventiv e parfum. Daca dosarul se judeca la Craiova, crede ma ca erai fericit sa ii pui in libertate dupa 6 luni!\
    Oricum, ma bucur foarte tare ca nu te mai am adversar in dosare!Si tin sa ti multumesc ca imi raspunzi la fiecare tel dat de mine pentru a mai smulge de la tine cate o consultanta in domeniul juridic (eu fiind avocat dar sa nu mai spui la nimeni). Oricum ma apuc de invatat asa ca te voi suna doar sa te intreb de sanatate. pa

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: