Abuzuri ale furnizorilor de energie electrica

In ultima perioada am intalnit o situatie care are un caracter de interes relativ general, fiecare dintre noi putand fi pusi la un anumit moment dat fata in fata cu masurile luate de catre furnizorul de energie electrica.

Reglementarea stufoasa formata din legi, hotarari de guvern si mai ales numeroase ordine ANRE care nu sunt accesibile foarte usor consumatorului casnic, precum si atitudinea detinatorului de monopol al furnizorului de energie, transforma uneori relatia furnizor – consumator intr-o relatie de stapan si sclav.

Unul dintre clientii mei a intampinat aceasta problema drept pentru care am fost nevoit sa ma deplasez in vederea efectuarii pocedurii de conciliere directa la sediul CEZ din Ramnicu Valcea. Las la o parte faptul ca omul de rand nu mai stie cui sa se adreseze in conditiile in care exista fel si fel de departamente si mai multe societati CEZ, respectiv CEZ Distributie, CEZ Romania, CEZ Trade Vanzare si poate si altele pe care nici eu nu le cunosc si ma rezum la a va spune ca, la sediu, in fata mea asteptau sa intre la “negociere” doi consumatori persoane fizice si un reprezentant al unei primarii din zona. Pentru toti cei ce eram acolo, problema era una si aceeasi : facturarea unor cantitati de energie enorme sub pretextul ca aparatele de masura (contoarele) erau defecte. Si pentru ca nu puteau fi defecte deoarece acest atribut al aparatului ar fi dus la raspunderea furnizorului, toate aceste situatii erau calificate de catre furnizor ca fiind “consum fraudulos”.

Situatia privita din afara avea un aspect tragicomic. In fata mea stateau un domn si o doamna de varste respectabile, pensionari, socati de cele ce li se intamplau. Batusera drumurile si ciocanisera in zadar pe la fel de fel de usi, intreband angajati ai furnizorului ce sa faca sa nu ramana pe intuneric si primind cu consecventa indicatia sa treaca pe la casierie si sa achite oricat li se pusese in vedere sa achite pentru ca ei sunt firma serioasa si nu pot gresi. Ori aceste sloganuri nu puteau fi inghitite de cei implicati si voi da un singur exemplu : una dintre persoane avea de plata suma de 1700 lei lunar calculata pe ultimele 6 luni (deci 10.200 lei). De ce? Foarte simplu. Pentru ca angajatii CEZ au stabilit ca doamna pensionar care locuia intr-un apartament de 2 camere trebuia sa plateasca – conform procedurilor – o cantitate de energie calculata la toti receptorii (tot ce consuma curent) pe care ii avea in casa, indiferent daca acestia sunt conectati sau nu. Ghinionul domniei sale a fost ca fiica acesteia se muta intr-o casa noua si depozitase la mama sa mai multe electrocasnice printre care si unele care aveau un consum mai mare. Chiar si asa 1700 lei lunar la pretul de 0,4 lei per kilowat inseamna un consum lunar de 4250 kw, respectiv de cca 6 kw pe ora non stop. Ma intreb daca angajatii CEZ si-au pus vreo secunda problema rezistentei instalatiei electrice la un asmenea consum.

Cei de la primarie erau si mai simpatici. La locatia unui imobil nefolosit unde arde noaptea un bec se facturase un consum de 1.100 lei pe luna pentru ca imobilul folosit ca si depozit in cauza adapostea mai multe aparate consumatoare de energie.

Bineinteles ca aceste calcule fusesera facute corect si au plecat de la sediu asa cum au venit. Idem si subsemnatul care ma prezentasem in principal pentru efectuarea unei formalitati fara de care nu puteam promova actiunea in instanta. E de prisos sa va povestesc motivarile penibile ale reprezentantilor care au culminat cu “asa a stabilit conducerea si eu nu am ce face”.

CE AR TREBUI SA STIE FIECARE :

In cazul in care aveti de-a face cu asemenea sustineri sau cand – analizand la rece consumul casnic raportat la consumul menionat de catre furnizor – constatati ca apar discrepante intre cele pretinse si cele observate, in mod rapid, cu respectarea unui termen de 10 zile de la data la care ati primit factura, va adresati fie ANRE fie furnizorului cu o plangere motivata, solicitand anularea facturii. Furnizorul are obligatia de a va raspunde iar daca nu va place raspunsul, nu ezitati sa-i actionati in instanta.

Singurul mare neajuns este acela ca – pana la solutionarea problemelor – care va dura ceva timp mai ales daca se ajunge la instanta de judecata, va trebui sa achitati facturile pentru ca furnizorul nu va avea nici un scrupul si va sista furnizarea pentru neplata facturilor. Cu toate acestea, cu titlu de despagubire, acesta e obligat in cazul in care a incasat incorect sumele pretinse la plata majorarilor de intarziere catre consumator la nivelul majorarilor pentru obligatiile fiscale. Aceasta reglementare face ca despagubirea sa nu fie deloc de neglijat.

Modalitatile de calcul in asemenea situatii sunt extrem de clare implicand verificari efectuate de institutul metrologic, rapoarte ale unor experti in materie si dispozitii legale destul de transante, toate acestea ducand furnizorul in situatia de a pierde o multime de dosare in fata instantei.

In final nu pot decat sa va sfatuiesc sa nu acceptati abuzurile si sa aveti curajul de a va impotrivi masurilor luate de catre furnizor in mod evident nelegal.

In cine sa ai incredere?

Atat mediul colegilor avocati cat si justitiabilii sunt familiarizati de pe acum cu hotararile care tin loc de act autentic. In majoritatea cazurilor, cei doi (vanzator si cumparator) hotarasc ca este mai ieftin sa ocoleasca notariatul si sa aleaga calea instantei de judecata. Astfel, cei doi intocmesc un act de mana prin care se stabileste pretul precum si obligatia celor doi sa se prezinte la notariat intr-un anume termen. Cum vanzatorul nu se va prezenta la notariat (sic!), cumparatorul il da in judecata solicitand instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic. In fata instantei se prezinta cei doi, vanzatorul recunoaste ca nu si-a indeplinit obligatia de a se prezenta la notariat din varii motive si instanta va da o hotarare ce va tine loc de act de proprietate pentru cumparator.
Toate bune si frumoase pana cand se iveste situatia cumparatorului naiv si a vanzatorului smecheras pus pe ciupit bani.

Intr-o zi ma contacteaza un domn care locuieste in Anglia si care dorea sa achizitioneze o casa intr-o comuna din apropiere. Vanzatorul il convinge sa apeleze la serviciile unui avocat pentru a folosi metoda sus descrisa. In acest moment pe cumparator nu il interesa decat caracterul definitiv al dreptului de proprietate obtinut prin aceasta procedura. As vrea sa precizez ca pe cumparatorul meu il defineste o naivitate greu de inchipuit fiind foarte usor influentabil si o lipsa a cunoasterii drepturilor sale in fata justitiei.
Dupa ce ne intalnim ma pun de acord cu clientul asupra modului de lucru, semnam contractul si – dupa ce se asigura ca prezenta sa nu este necesara in mod obligatoriu – pleaca la Londra. In urma celor discutate, promovez actiunea si primesc citatia.
Ei bine, de la acest moment incepe distractia pentru ca vanzatorul nostru nu este altceva decat un mic smecheras care a simtit momentul propice sa mai ciupeasca ceva banisori..
Nu stiu daca trecusera cateva zile de la momentul la care primisem citatia cand primesc un telefon de la client. “Domnule avocat ce pot face daca vanzatorul nu recunoaste ca a primit pretul???!!!” Nu imi spune prea multe dar intuiesc despre ce e vorba si il linistesc pe om explicandu-i ca exista metode de a proba o astfel de situatie. Se linisteste oarecum insa, la termen, ma trezesc ca sunt amandoi prezenti desi clientul meu nu avea deloc in plan sa revina in tara. Se administreaza probatoriul, vanzatorul recunoaste incasarea pretului si transferul de proprietate de facto asupra imobilului si se emite hotararea dorita de catre clientul meu.
Pana la implinirea termenului de 15 zile de la comunicare primesc din nou un telefon din Anglia prin care – disperat – clientul meu imi comunica faptul ca vanzatorul a declarat recurs si ca ii solicita o suma de bani suplimentara pentru a nu continua procesul. Il rog pe client sa revina cu un telefon a doua zi pentru a verifica si eu dosarul deoarece nici mie nu imi venea sa cred ca poate exista un asemenea tupeu. STUPOARE !!! La dosar era o cerere de doua randuri prin care vanzatorul declarase un recurs nemotivat.
Avand in vedere ca trecusera cele 15 zile de la comunicare, reiau discutiile cu clientul si cu greu reusesc sa il conving sa nu mai plateasca nici un leu in plus deoarece acel recurs era nul si fusese declarat doar pentru aceasta incercare de a mai stoarce niste bani bazata pe lipsa de cunostinte a clientului meu. Bineinteles ca – intuind ceea ce ii voi spune clientului – vanzatorul are grija sa ma faca pe mine cu ou si otet pentru a insufla o lipsa de incredere in fata cumparatorului. Din fericire manevra nu tine si clientul meu intelege ceea ce se intampla.

Cele de mai sus reprezinta un caz fericit in care tentativa de escrocare a cumparatorului nu a reusit, insa cati oare nu au platit speriati de ceea ce li se poate intampla?
Iata de ce, dragi justitiabili, cand nu intelegeti, nu stiti sau nu aveti posibilitatea de a controla o anumita situatie, apelati la un avocat ales de dvs. cu care sa puteti stabili o relatie de incredere si care sa va poata acorda sfaturile si ajutorul necesar pentru a va putea proteja interesele in cel mai bun mod posibil.

SARBATORI FERICITE !!!!!!

Privind in urma, anul 2010 ne-a lasat un gust amar insa a avut si momentele sale frumoase.
Au fost clipe in care am uitat de problemele zilnice, de clienti si de alte greutati, atunci cand am fost aproape de prieteni si de familie.
Poate cele mai frumoase momente ale anului sunt cele din timpul sarbatorilor de iarna cand totul este plin de veselia fulgilor de zapada, de pulsul galopant al cadourilor si al bradului impodobit, de nerabdarea de a pasi cu speranta intr-un nou an.
Ma alatur si eu celor ce va spun Sarbatori fericite si va doresc un nou an plin de impliniri.
Nu spun mai multe si ma grabesc sa reintru in vartejul de care pomeneam mai devreme si sa ma bucur de traditii, de zapada, de familie si prieteni. Caci scurte si frumoase sunt aceste clipe in secolul vitezei.

La multi ani !!!

Ne-am revazut dupa 10 ani

Tempora mutantur et nos mutamur in ilis… Ne schimbam odata cu timpurile.

Intr-o dupa amiaza frumoasa de toamna si dupa o zi incarcata in instanta, incercam sa imi pun ordine in ganduri, in fata biroului plin de acte, post it-uri si ciorne. Melodia Shakirei, spargand violent linistea biroului din difuzorul telefonului mobil, m-a facut sa tresar placut surprins… De ce oare ma suna Florentina? Nu mai vorbisem de ani buni.

Florentina, o fosta colega de grupa, face parte – impreuna cu alti cativa – din acea categorie de prieteni cu care poti sa nu vorbesti si 20 de ani, insa la care poti apela oricand fara sa te temi de posibilitatea unui refuz.  Glasul voios si cristalin de la capatul celalalt al firului ma intreba pe un ton imperativ daca pe 25 septembrie, ora 10, ma pot prezenta la sediul facultatii unde urma sa aiba loc intalnirea de 10 ani a promotiei Facultatii de Stiinte Juridice si Admnistrative din anul 2000. Am zambit. Invitatia nu lasa loc de refuz asa ca am confirmat prezenta.

Dupa ce am inchis telefonul m-au coplesit amintirile. Oare unde erau ceilalti? Vor veni? Tinusem legatura doar cu cativa colegi de grupa, sa nu mai vorbesc de cei din an. Am deschis contul de Facebook si am anuntat evenimentul, sperand sa dau si eu o mana de ajutor la organizare. Un nou motiv sa zambesc… “Geamana” Florentinei, Andreea, imi confirma ca va fi si ea prezenta. Bineinteles ca stia deja de intalnire, insa dorea sa asigure pe toata lumea ca ea va fi acolo.

Cu emotiile bobocului la inceputul primului an scolar m-am urcat in masina si am plecat la Bucuresti. Si pentru ca tot ajunsesem primul, am luat la colindat coridoarele lungi, incarcate de amintiri. Parca ieri cunoasteam pe toata lumea, privind suspicios si temator profesorii care veneau la seminar sau la examene. Acum privesc cu invidie la studentii care isi noteaza febril date din avizier cu ochii celui ce se simte atat de departe de acele vremuri frumoase.Un student ma saluta, anticipand gresit calitatea mea de profesor sau seminarist. Oare as vrea sa facem schimb? Imi alung gandul caci fiecare varsta are frumusetea ei, totul e sa stii sa o pui in valoare.

Revin in fata facultatii, imi aprind o tigare si astept. Incetul cu incetul, colegii de generatie incep sa apara populand trotuarul de pe Splai. Au venit in numar mare iar entuziasmul si emotiile se transmit rapid intre noi. Fiecare are ceva de spus, fiecare vrea sa afle cat mai repede detalii incat totul devine o rumoare de necontrolat. Ne simtim din nou studenti. Intalnirea bruta, neorganizata, din fata sediului a fost poate cel mai emotionant moment al zilei.

Suntem chemati in Aula Magna unde ne intampina fostul nostru decan. Totul pare parca neschimbat. In scurt timp festivitatea incepe cu imnul studentesc, urmat de cuvintele de intampinare ale Presedintelui Universitatii Dimitrie Cantemir, prof.univ.dr. Momcilo Luburici, Rectorului prof.univ.dr. Corina Dumitrescu si Decanului generatiei noastre, prof.univ.dr. Cristian Ionescu.

Dupa o calduroasa primire, decanul ne indeamna ca – la momentul primirii diplomei jubiliare – sa facem o scurta prezentare a realizarilor noastre. Si astfel, fiecare trecem prin fata microfonului povestind unde am fost, unde suntem si ce am mai facut. Sunt multe de spus si timpul nu ne lasa asa ca ne bucuram cu totii de realizarile colegilor simtindu-ne pentru o clipa traind viata fiecaruia.

Intr-un final, dupa ce ne-am primit diplomele jubiliare si am mai depanat cateva amintirila o masa organizata tot cu concursul neobositei Florentina, ne despartim cu greutate si cu promisiuni ferme ca vom tine legatura mai strans si ca ne vom revedea cat mai curand. Si sunt sigur ca ne vom revedea insa plec fericit ca am facut parte din acest eveniment care a fost si va ramane unic, oricate intalniri vom mai avea.

Dupa aceasta zi nu pot decat sa ma bucur si sa fiu mandru ca am avut asemenea colegi acum 10 ani si asemenea prieteni acum. Asa ca am plecat acasa cu bateriile incarcate de optimism si cu senzatia ca SE POATE SI MAI BINE.

Asa ca astept cu nerabdare urmatoarea revedere !

Visand la stele din beciurile politiei

Cu aproape 2 luni in urma, intr-o comuna, doi tineri sunt surprinsi in flagrant de organele de cercetare penala incercand sa vanda o cantitate oarecare de cannabis. Denuntul venea chiar din partea cumparatorului care, fie indemnat de un real spirit civic fie din motive personale care priveau relatia dintre el si inculpati, a anuntat politia.

Pana aici nimic special, creand impresia unei situatii banale in care doi traficanti sunt demascati.  Si totusi situatia nu sta chiar asa, realitatea fiind si de aceasta data diferita de scenariile hollywoodiene.

Clientul pe care il asist a reusit sa dea viata proverbului “Omul potrivit la locul potrivit” in varianta negativa. Si spun asta pentru ca vorbim de un tanar de 23 de ani, dintr-o comuna oarecare, provenind dintr-o familie numeroasa care nu are o situatie financiara extraordinara. Si cu toate acestea, tanarul a incercat sa se descurce in mod legal, absolvind o scoala de arte si meserii si obtinand si o diploma care ii recunoaste calitatea de muncitor calificat. In baza acestor documente se duce la Oficiul Registrul Comertului si se inregistreaza ca si persoana fizica autorizata. Si asta la 23 de ani, varsta la care unii frecvenateaza cu brio cluburi de noapte, navigheaza mai mult decat ostentativ la bordul unor bolizi transformand parcarile discotecilor in adevarate showuri auto, cheltuind cu mult succes banii babacilor.

Ce s-a intamplat?

Nimic spectaculos. Unul dintre prietenii sai din copilarie, la fel de “implinit” financiar ca si el, si-a incercat norocul in strainatate. Acum se intorsese acasa si nu a stat pe ganduri cooptandu-mi clientul la o cafea si un suc, sa mai povesteasca din experientele fiecaruia.

Din tari straine, prietenul clientului meu achizitioneaza o punguta de cannabis, drog destul de banal in tara respectiva si il aduce – cu o inconstienta justificata numai de varsta frageda la care se afla – in propriul bagaj. Bineinteles ca nu este prins la vreo granita si iata-l in pitoreasca Romanie, mandru proprietar a cateva zeci de grame de cannabis. Discutiile dintre cei doi ajung si aici, ambii tineri neavand curiozitatea sau curajul sa incerce drogul, asa ca prietenul propune sa contacteze un alt amic de varsta lor pentru a-l vinde. Se dau telefoane, se stabileste intalnirea, dealul fiind ca si facut. Si, ca sa copieze intru totul serialele americane, cei trei isi dau intalnire intr-o baraca parasita din comuna.

De aici urmeaza flagrant si masura arestului preventiv, o masura normala pana la urma avand in vedere stadiul incipient al cercetarilor. Ceea ce urmeaza insa, depaseste capacitatea mea de intelegere fata de atitudinea autoritatilor. Pentru ca, dupa ce se iau declaratii, se fac analize de laborator, cei doi tineri se odihnesc in continuare in arestul inspectoratului. De ce oare?

Foarte simplu. Pentru ca indeplinesc conditiile minime teoretice pentru a se mentine aceasta masura. In nici o secunda procurorul si judecatorii nu au privit imaginea de ansamblu a evenimentelor. In nici o secunda acestia nu au analizat persoana ci faptele.

Am promovat o cerere de liberare sub control judiciar, incercand sa fac instanta de fond sa inteleaga ca tanarul asistat de mine nu are nicio legatura cu traficantii de droguri si ca fusese implicat in aceste evenimente atat fara a avea reprezentarea reala a infractiunii pe care o comitea cat si fara a avea nici o intentie sau posibilitate de a profita in vreun fel. Fara succes. Din pacate instanta ramane impasibila, iar procurorul imi analizeaza clientul de parca il aparam pe Don Corleone in persoana.

Surpriza vine chiar din comunitatea in care traieste tanarul, comunitate pe care autoritatile statului incearca sa o protejeze de pericolul social prezentat de cleintul meu prin cercetarea in stare de arest. Primesc de la mama acestuia mai multe caracterizari : de la primarul comunei care roaga insistent instanta sa il puna in libertate, de la seful de post care certifica statutul sau din punct de vedere legal in sensul ca nu este un element antisocial si de la preotul comunei care – in stilul caracteristic – propovaduieste iertarea si atrage atentia judecatorilor ca oricare dintre noi este supus greselii. Directoarea scolii din comuna nu ezita si isi spune si ea parerea de dascal, pozitiva ca si a celorlalti.

Ca si mine, si TU, cititorule, traiesti intr-o comunitate si esti constient de valoarea sociala a unei persoane si de felul in care este perceputa aceasta in mediul social restrans din care proveniti. Astfel ca ma intreb, oare sa fi gresit toti acesti oameni care reprezinta in fond liderii acelei comunitati, iar clientul meu sa nu fie altceva decat un traficant ordinar? Sincer sa fiu, ma indoiesc.

Insa in acest moment parerea mea conteaza mai putin pentru ca – deocamdata – tanarul viseaza la cerul instelat din beciul politiei. Sau poate maine, la recurs, cei trei judecatori vor aprecia inculpatul la adevarata sa valoare sociala si se vor pronunta in spiritul legii si nu in litera sa?  Vor ntelege acestia ca tinerii de fata analizati in mod concret numai fata de cele intamplate, sunt victimele unei conjuncturi la care a contribuit cu brio insasi legislatia europeana permisiva din alte state si expunerea de catre mass media la violenta? Vom vedea.

Dupa trei saptamani de detentie, am avut placuta surpriza ca judecatorii Curtii de Apel sa-i puna pe cei doi in libertate. Si am crednta ca nu au facut rau.